Eu as putea ca sa inchin o Ruga
Si langa ea o lumanare sa aprind
Puteam sa arunc o farama
La masa celui care flamanzind
E vinovat de nastere tarzie
Sau prematur aici cand a venit?
Eu as putea sa spun in poezie
Cum e durerea ce in jurul meu
Mai toti o Simt
O poti chiar respira….
Sunt ostii intregi care asteapta
Biletul catre drumul mai usor
Satuli de chinul vietii si de gandul
Ca va veni candva un Salvator!
Si poti sa ii acuzi de nestiinta?
Poti sa te uiti in ochii unui copil
A omului matur in neputinta
Ce s-anecat in propiul sau venin?
A incercat sa lupte in fiinta
Intre animalul si spiritul din el
Invingerea oricaror credinte
Este supremul gest de Ateu!
Atunci cand ai cedat propriei lupte
Si cand din tine a ramas un Viciu
Am sa te anunt ca viata asta este
Un pic mai mult decat un Sfant Capriciu!
Pentru ca Lumea trebuie condusa
Si nu cu biciul sau cu viziuni
Ci fiece ce particula-a fiintei
Poate vibra in ritmul altei Lumii.
Pentru ca ne dorim aceleasi lucruri
Pentru ca eu, exclusa voluntar
Refuz sa cred ca Voi nu stiti dreptatea
Nu stiti o limita a unei Ratiuni
Refuz sa cred ca nu aveti o cale
Nu mai aveti nimic ramas in voi
Trezeste te in consiinta ta Fiinta
De nu stii drumul inainte du-te inapoi!!