Am în mine numa ploi
Și o toamnă șe ascunge
Soarele rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge …

Parca-m strâns în mine stropii,
Șe mă udă și goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră …

Întră ploi sî noapce șăd,
Șeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă șî o las …

Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Șeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!

Noapcea mă strânje, șî udă
Ploaia pringe să roiască …
Vre in mine să-și-audă,
Stropii ei gata să crească .

Aș fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aș fuji și io odată
Sî dă gândurilii mele.

Un’ să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am șeru, șe mă suie
Șî m-adușe înăpoi …