agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-11 | |
o singură dată am fost cel mai fericit muritor de pe fața pământului
cine a învins un imperiu acela îl va și conduce păstrându-și dreptul la durere ca pe o pradă cine a blocat o țară tot el o va și debloca spălând-o cu armurile ploii în urma mea 599 de împărați își așteptau verdictul și dintre toți numai eu fusesem admis la școala de vulpi primul pe listă nebănuind că la intrarea în teatrul de elanuri ilicite mă așteaptă înțeleptul pentru a deschide toate ușile conservând tăria armelor în codri seculari de unde să cresc singur ca un lăstar viguros în pădurea pe unde nu va călca nimeni deși va fi vreme de foamete și toți vor trebui să-și lepede pielea cleioasă de șarpe și să coboare în sine pentru a-și vedea mai bine chipul de roman și nu de barbar spălându-se la vremea de apoi cu versuri de poeți iluștri trebuind să se comporte precum niște copii bine crescuți când vin musafirii ca să le alunge tristețea existențială încep să le recite poezii după care se ascund într-un colț interstelar ieșind de acolo doar când vor fi crescut mari bucurându-se de primirea triumfală a regilor învinși de propria lor lașitate am deplâns întotdeauna soarta necinstită a celor care s-au gândit la viața altora mai mult decât la propria lor moarte fără demnitate în așteptarea pedepsei i-am găsit ascunși în camere obscure și ducând o viață mizerabilă m-am străduit a le face iertată indolența omului beat de propria lui inconștiență nu-i poți trezi sentimentul responsabilității nici dacă-l lovești în moalele capului cu trăsnetul adevărului de vară am coborât în lumea subcerescului și am săpat șanțuri de cârtiță am scos la iveală povești de dragoste din alte lumi păstrez lumina ce am găsit-o în adâncuri și ea mă duce tot mai departe și tot mai încet în lumina dintâi fără nume
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate