agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5600 .



acolo de unde a răsărit visul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [everywhere ]

2010-11-16  |     | 



“latră câinii în noi”
Îți spui și fugi în tine până când nu se trezesc haitele ce fugăresc mereu gânduri
prin tuburile în care aluneci din frunte până-n tălpi.


E timp destul pentru a dezlega drumuri
și a le trece peste băltoci,
suspendate peste gropi,
se sapă noaptea în tine ca să înlocuiască simularea nașterii
“în groapa aia a căzut inima mea“,
spui ridicând-o ca pe bucată dintr-o păpușă de cârpă,
o scuturi de frunze și o așezi ca o broșă pe canadiană
în aceeași poziție cum trebuia să stea în corp.


“e noapte în Antarctica și frigul te face să plutești pe banchiză
atât de departe încât peștii fierăstrău duc în adâncuri
părți din tine
fără ca trupul să apese gheața să te scufunzi
până când adâncindu-te în carne uiți firul aței ce te leagă de suprafață“.


O noapte crește vertical pe sub piele curgând spre coaste,
noaptea urlă în tine
“și dacă mă întorc în mine nu o să mă pierzi
de parcă te-ai fi pierdut de tine vreodată“.

Atât de departe lătratul câinilor pătrunde ca noaptea printre vertebrele lor,
Ei plutesc pe un iceberg în Antarctica de unde,
Nicio noapte nu se ridică și nu strigă
După lătratul câinelui
Ce a înghițit-o și frige răcoarea asta
Când acolo e zi ce se scurge prin beznă
și lasă întunericul să decongeleze peștii ce te-au adus la suprafață.
“răcoarea asta frige“ repeți,
când lătratul lor îți rămâne pe minte respirând ca o focă
eșuată.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!