Amar și Dulce
-de Marius Baciu

De ce cînd vreau să-ți dau iubirea
Nu o primești cum mi-ași dori?
De ce respingi mereu oferta
Cînd spun c-a mea cîndva vei fi?

Cînd te-am văzut întîia oară
Destinul mi-a trecut prin față
N-am îndrăznit în acea clipă
Să cred că vom avea o viață.

De-atunci te văd în orice lucru
În soare, lună și în stele
Și peste noapte tu devii
Femeia visurilor mele.

Nu vreau să fie prea tîrziu
Cînd vei afla cît te-am iubit
Și să regret că împreună
Nu am zburat spre infinit.

De ce îmi faci nopțile albe
Și fugi din visurile mele?
Cu ochi deschiși mereu vei fi
Femeia gîndurilor mele.

Îți spun mereu că te iubesc
Și cît ași vrea a mea să fii
Cuvinte nu s-au inventat
Pe cît de mult eu te-ași iubi.

De ce mă chinui zi și noapte
Și-mi torturezi sufletul meu?
Dar cînd nu ești, întotdeauna
Mă simt arid, pustiu și greu.

De ce nu vrei să lași iubirea
Să te cuprindă pe deplin?
De ce nu vrei să fiu acela
Ce treieră al tău destin?

De ce nu vrei ca să explori
Extazul ce-ar putea să fie?
Nu am prea mult, dar îți ofer
Iubirea la puterea-o mie.

De ce tu nu accepți iubirea
Cînd eu în fața ta o-nclin?
De ce nu vrei să simți fiorul
Ce-n mine este alcalin?

Din mine urlă cu durere
Dorința nedezlănțuită
Și orice fibră-n mine cere
Să fii iubirea absolută.

Dorințe pentru tine-s multe
Și multe gînduri am avut
Forțat de-ași fi s-aleg doar unul
Ași vrea să-mi dai doar un sărut.

Tu cui ai dat a ta iubire?
Cine-ți colindă gîndul tău?
Cine e fericitul care
Se bucura de totul tău?

Cînd știu că nu poți fi a mea
Tristețea starea mi-o induce
Dar te iubesc la apogeu
Și te iubesc amar și dulce

MVB @9/29/2010