Ca un capitan de vas, cu directia pierduta
Ca soldatul fara gloante, in ultima reduta
Cu capul sus, privirea n-ainte,
Strang viata de brat, mi-e teama si n-am cuvinte.

Ca un calator ce-a pierdut drumul cararii
Ca imblanzitorul de lei in cusca disperarii
Cu capul plecat, privirea in pamant
Dau drumul mainii si ma arunc in vant.

Un pas ferm, cu bratele intinse, fara speranta si fara vise
Alunga durerea, vrea doar sa plece, sa uite de tine, dar timpul degeaba trece...

Parul zbuciumat se liniseste pe fata,
Chipul senin zace lipsit de viata.
Un fir de lumina, s-a intrezarit
Doar pentru o clipa si-apoi sufletul l-a parasit.