cînd te-am citit
lumina tocmai se dezbrăca de-ntuneric
nu era o metaforă
nu
dimineața își făcea de lucru ca de fiecare dată
de ceva timp încoace
un reper pentru deschis ochii și toate acele
sunete înnăbușite care contopesc
distanțele dintre noi
sau mai știu eu ce miresme disimulate
în vintrele somnului

porumbeii încă nu-nfometau
privirea pisicii
și

cred că umbra aceea înțepată cu acul
de un copil rătăcit în propria-i lume
stă acum culcușită undeva
în spatele nostru
gata să ne bată pe umeri de cîte ori
dimineața întârzie să răsufle-ntre noi