În negura serii alunecă-o stea
Pe cer, dar apoi ea se scrumă,
Pe ziuă ce trece, pe noapte ce vine
Se-ncruntă o lună.

Și muntele-i deal și dealu-i câmpie,
Se zguduie aspru pământul,
Se pleca și codrul și lacul e tulbur
Și spulberă vântul.

Sunt vulturi ce-noată în aerul greu,
Și țipă și strigă de foame,
Se-aude din ceruri un sunet de fluier,
Și jos, un bocet de mame.

Bat clopote ziua, bat clopote noaptea,
Bat clopote toate de zor,
Că-n iadul acesta un suflet se naște
Și altele, sutele mor.

Vorbim despre rău, noi suntem acela,
Noi suntem demoni mereu.
Uitați de un bine, și-a luat de la noi
Privirea, un bun Dumnezeu.

Din mărul ce-l sfânt al vechiului Rai,
Rămas a de acum doar o poamă,
Dar nu va mai fi până mâine în zori
Căci toți o s-o soarbem de zeamă.