Nu mai stați în adormire, nu mai stați pentru jertifire,
N-auziți, scumpi dragi români, ridicați-vă chiar acum,
Din somnul făr’ de moarte a ceasului vieții deșteptare,
Glasul vostru-i putere,
Ca floarea fără parfum.

Inima tresare și vă bate cu putere românească,
Inima ce bate-n orice trup luptător ce-istoric...
Pe trupul de român și amintirile să nu-i lipsească,
Ca o melodie lăutărească,
Să nu trăim sub ordic.

Uite! Lumea se deșteaptă din adânca blagomanie,
Pășind cu pași înceți de noroc triumfător prisosit,
Waw ! Haideți cu toții, iubiți frați de Românie,
Urmele ne sunt bănie,
Destinul ce-i sosit !

Numai tu, popor român, ești uitat în povestire,
Numai tu, ținut român, ești o carte de poezie,
Numai tu, scump român ești o armă de iubire,
Spunând-n mare grăbire,
Cu timpul și-o mică iluzie.

Ridicați-vă cu bărbăție în fața unui necaz horopsit,
Pe nostru plai românesc, libertatea-i un mândru soare,
Ceresc popor român știm că el nu este bine venit,
Trimițându-l în asfințit,
Sperând că nu mai apare.

Neamurile ațintesc ca-un cârd de albine la floare,
Din Bucovina, din Basarabia, din Transilvania,
O, români cu același sânge, haideți toți într-o unire,
Și aducând armonia,
Cu pași de iubire.

O, iubiți români de sânge, o, iubiți români de frați,
Români plecați departe, veniți-napoi în noastră țară,
Inima ce bate-n piept, așa să fiți – români adevărați,
Să trăiți ca împărați,
Nu mai stați pe afară !

( 2010, 19 decembrie )