sfântă găleată,
tu fără să țipi nu te simți bărbată
și te-ncrunți, gesticulezi
asta fără să-ți dai seama că mă paralizezi.

la lumina cea difuză,
înotam printre gânduri precum o meduză
zâmbeam că înnoptam...
și mii de pași murdari agoniseam.

te-ai trezit acum să vii
cu pretexte mii și mii
să zorești a mea viață
doar că nu-ți place a mea față.

când de fumat tu te-ai lăsat
nervii lumii i-ai tot încercat
ai tot alimenat
crengile unui copac spânzurat...

niciodată n-ai încercat
să fii mai diplomat,
anii s-au tot spulberat
eu m-am resemnat,
pentru că... tu nici măcar nu ești bărbat...