Perfuzia

Sunt spectator al vieții mele
Dintr-un cotlon, ascuns printre umbrele..

Mă strecor bolnav în tine.
Un drog pervers picurat în vine.

Și ce obțin e doar o iluzie
Dintr-o banală, inutilă perfuzie.

Vroiam să-ți iau asupră-mi moartea...
Să-ți luminez cu viața-mi soarta...

Dar, o Doamne, zâmbești atât de fals!
Așa că plec, dansând cu umbrela, un vals...


Afară vine o iarnă care vine.
Și ninge cu dorul meu de la tine...

Invidios, insidios și cabotin,
Îmi savurez perfuzia meschin.