privind pe sub sprâncenele evidente cerul de vară plin de stele e ca și cum am trece pe sub liniștea cu masa pusă din care am ieșit.

în cele mai tandre clipe spun iubitei ''măcar tu să plângi''. știm că vor veni cele mai vechi timpuri viitoare când trupul meu va suspina după aer și ea va cânta la pian soarelui o ce umbră luminată.

până când de chipul nostru se vor lipi toate bilețelele din oraș cu închiriez câine pierdut.