Cățelul pămîntului.


Blestemul.

Orbetele își scarpină ochii,
ascunși adînc sub piele,
La margine de sate,
acum sînt cimitire despuiate...!

plăcile adîncului se zguduie,
Cutremurînd aduce numa-i nenorocire,
dezrădăcinare și durere.
Este purtărorul de blestem,invers cuvîntul.

Þările înșirate mărgea ,
în fideluțe de colonialism ,
date fin prin răzătoare.
popoare pe drum de dispariție.
Stele căzătoare.

Este năluca sînului siliconat,
Perfect.
Himeră fără chiar a prinde de veste,
cînd prin baruri buimac,îț-i cautai neveste.

Nici lacrimă nici milă nici compasiune,
nu-și șterge dușmanul după cel răpune!
plesnindul ca gușa unei broaște,
Concertul Orăcăitoarelor:Un Magnific de Iunie se naște!