Și beam și ne iubeam... și iarăși beam
Doar, doar uita-voi de Omar Khayyam
Ce bun mai era vinul din ulcea
Și ce aromă dulce-i da și gura ta
Și beam și ne iubeam... și iarăși beam
Doar, doar, uita-voi de Omar Khayyam...

De-atât amor și-atâta vin am amețit
Simțeam că Paradisu-‘n el ne-a absorbit
Pe verde pajiște cu șarpele ne hârjoneam
Căci tu erai iar Eva... și eu eram Adam
Și beam, și beam, și pătimaș ne mai iubeam
Doar, doar… uita-vom de Omar Khayyam

Râdeam dement și beam... cântam și beam
Cu patimă sub Pomul Vieții ne destrăbălam
Simțeam cum mărul roșu crunt mă ispitea
Să-mi fac din tine o altă coastă-a mea
Nu-mi mai păsa de Judecată, de cântar
Uitasem de păcat… și de Khayyam Omar

În depărtare clopotul amar mă tânguia
Solfegiind pe note însăși existența mea
O lacrimă își picură asupră-mi steaua
Și m-am trezit la piept strângând ulceaua
Pe care înebunit am început să o sărut
Atât mai adunase-olarul din al tău lut!

Plângeam și beam și iar, tăcut, plângeam
La umbra crucii tale... cu Omar Khayyam
Ce verde mai era, acuma, vinul din ulcea
Și ce aromă-amară îi mai da și amintirea ta
Plângeam și beam, cu fiecare strop muream
Și mângâiam ulceaua... ca Omar Khayyam