să te întorci

nu plâng
cu picioarele pline de noroi
stau în pădurea de cuvinte nespuse

te strig

nu am știut
dacă ai nume
numai cu rasuflarea
poti rupe sârmele ghimpate
numai cu lacrimi
poți înveli mâinile
aburind
pecetea iubirii veșnice

aștept

cuvântul
zidit întors în vorbe înfometate
să-mi spună că sunt frumoasă
să nu mă sting

mi-am amintit

tu esti adierea
care înclină firul de iarbă
din vasul de lut

mă-ntreb
când ai orbit, iubite