când inima zvâcnește de aș putea
aduna în pieptul tău sângele pierdut
să rup pânza deșerturilor în două miraje
de mângâieri neprogramate
și efectul nisipului pe trupul ud

printr-un tunel al teleportării
ca o oglindă crăpată de o altă dimensiune
te privesc
cum pentru prima dată din umerii tăi
se naște o cascadă
mă inundă cu vaporii ei și
apoi mă îneacă