cuvintele se mulau traiectorii
peste linștea ninsă pe brațele mele
mânată de primul concept al fiirii
tremurând adunam tot albul din ele

retina mi s-a umplut cu cerneluri
curgeau singure-n poeme
răsfoiam pereții scrijeliți de acrostihuri
citeam și mă pierdeam în episteme

se face noapte în litere
ochii se plimbă-n bastoane pe ziduri
o imunitate zdrobitoare de autocunoaștere
mă împarte-ntre lume și visuri

văd hieroglife lipite de chipul luminii
semne sculptate pe fresce în anii
când în ghețari se-adunau oseminte
neamuri întregi îmi scriau cuvinte


2 februarie 2011