Se rup bucăți de nori pe cer
Și fulgere nebune decupează noaptea –
Infern de ploaie, ropot de ape și pași
Aleargă-mpiedicați pe alei de lemn uscat,
Înoată.

Frunze de toamnă sub fulgi de lumină,
Crengi de copaci sub brațe de gȃnduri,
Goale și triste, plȃng și se-nchină.
Turbate de frig, în freamăt de brumă,
Așteaptă.

Străzile mătură hȃrtii și aburi de fum,
Se odihnesc pustii, părăsind case și oameni;
Lovite-n obraji de nori, de păsări și bolovani,
Înfășurate-n ger de dimineață, cu umerii goi,
Tremură.

Acum cerul dezleagă și nori, și ploaie,
Cu fulgere nebune, cu frunze rotind aiurea.
Pe străzi pustii de oameni și hȃrtii,
Gerul întreabă și glasul dormind într-un tunet
Răspunde.