M-am sădit pe mine, lacrimă în sufletul tău
Și-am prins rădăcini, în fertilul pământ,
Pod peste vise printre ramurile mele mereu,
Îți aștern, să poți trece mai departe-n cuvânt.

Îți răsplătesc nemurirea iubirii ce-mi dai,
Cu plăcute miresme, din mugurii acestui destin
Și mă-ntreb unde-aș fi crescut, dacă tu nu erai
Icoana cu suflet, la care-n tăcere mă-nchin.

Te iubesc cu fiecare șoaptă, cu fiecare gând,
O trăire albastră îmi ești, nebunie de dor,
Voi crește mereu o lacrimă neștiind până când,
Rădăcinile, vor fi doar un simplu decor.

Dar acum, te trăiesc și-mi e sete de tine,
Doar în sufletul tău pot să zbor și să cânt,
Și sunt fericit că ești jumătate din mine,
Lăsând doar tristețea să fie, adiere de vânt.