după amiaza era un câine mare galben încăpeam
toți pe spinarea lui ne legănam încet
de-o parte și de alta aerul aluneca neted ca o apă
bunicul a scos oglinda s-a bărbierit fără grabă soarele exploda
hai să bem o cafea a zis mama
bunicul a adus râșnița din metal strălucind mama
a pregătit ceștile
pe masă erau cartușele adunate din câmp de tata
eram acasă liniștea mirosea a cafea
a pâslă a parafină a alice
uite vezi fazanul ăsta nu va muri niciodată a zâmbit tata
alegând ochii din plastic roșu din plastic galben care sunt mai potriviți m-a întrebat
după amiaza era un câine roșu un câine galben prin ăștia se vede mai frumos am spus
cerul ținea lumina dintr-odată
mama a zis nu plânge
într-o zi vom fi toți acasă din nou și ne vom îmbrățișa