Se lasă seara-ncet peste parcare,
Vuiește lumea-n jur, talaz de mare,
Și ceru-i galben, roș, portocaliu...
De când aștept nici nu mai știu!

Și-ntorc alene capul dinspre soare...
O, ce frumoasă-i luna! Și ce mare !
Pe cerul albăstrui, mă simt ca ea,
Pierdut în umbra nopții, mică stea...

O simt în fiecare trecător
Sunt trist și-mi este așa de dor!
Vibrez când mi-amintesc de ea,
Și-ar trebui să-i scriu ceva...

Din suflet și din cuget vin,
Contradictorii, vis și chin:
Ce trebuie și ce aș vrea,
Ce pot acu și ce-aș putea...

Sa-ntunecat de tot și stau,
Aștept ceva și parcă vreau,
Să treacă timpul mai usor...
Și gânduri către tine zbor!

Dar unde-aș fi ești doar un vis
Frumos, ca floarea de cais...
Și-orcât de mult te voi iubi
Aleasa mea din vis vei fi !

Vom sta iubindu-ne pe-un nor,
Și vântul va șopti usor...
Buchet de stele-oi aduna,
Și pe-un sărut i le voi da...