agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-23 | |
Hai la scoici băăă! Hai la scoici!
Striga unul trecând cu căruța pe drum... Ce are ăla la caruță mă neică? Nu știu care întreba. Scoici .Zisei eu cam îndoit că auzisem bine. Se strânsese lumea buluc. Hahaa ! Mai văzui și eu scoici bă neică. Păi ce bă înainte vreme treceau din bălțile Dunării Cu carele pline cu scoici și cu pești toată ziua. Păi ce, se revărsa Dunarea Apoi se retrăgea si ne lăsa iarba grasă si bălțile. Oile plecau acolo în luncă, toată vara la pășune Aveam pește , aveam scoici din belsug. Veneau până și lupii iarna mai ales când înghețau apele. A venit nea Ionică cu unul înfipt în coarnele boului Taman de la dafinii popii. Bașca că mai aveam balta noastră aci lângă sat. Mergeam la Pescaru și pescuiam. Aveam pădure.Pfiuu o frumusețe. Era o frumusețe primăvara. Păi ce noi ne jucam pe aci pe linie? Cine stătea pe aci?Eram în pădure. Adunam brebenei,flori,ciuperci Eeeehe.! Eu nu apucasem sa văd nici balta, Nici pădurea din marginea satului Nici bălțile Dunării. Pădurile, balta, Dunărea, Erau ca niște zeițe alungate într-o poveste Într-o altă lume de lăcomia oamenilor... În locul pădurii era acum un loc Arid, nisipos ,irigat însă ce-i drept. Dar blestemat parcă de pădure. Priveai vara cum treceau de cele mai multe ori Norii pe deasupra satului si ploua cine știe pe unde Dar acolo nu. În locul bălții era acum o vale stearpă Prin care serpuia un canal. Dunărea era îndiguită și nu se mai revărsa. O aruncasera in temniță după diguri și îi furaseră Toată lunca . Dar parcă și ea îi blestemase, căci acum oile erau rare Și oamenii mâncau pește congelat adus destul de rar De pe mirate-ai unde. A venit un pictor nebun și comunist și nu i-a plăcut Lumea aia sălbatică pictată parcă de când lumea așa În stil bizantin . Le-a luat-o si a a zugrăvit-o cu bidineaua În timp ce oamenii îl priveau ca la o demonstrație Lăsându-i apoi năuci, cu gura căscată în fața unei alte lumi. Civilizate. Am apucat să văd însă venind din lumea aia veche, Prin praf, Ca o nălucă, Ultima căruță cu scoici care a trecut pe acolo, Petrecută de oameni cu privirea până s-a pierdut Înapoi în trecut.. Hai la scoici băăă! Hai la scoici!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate