uita-te la ea cum roade din mine cu poftă
e stația tuturor diavolilor
iar eu un tren rătăcit uit că
nu pot să mă drămuiesc între toate gările
și odată va trebui
să aleg unde îmi voi pune capăt vieții și cine
îmi va schimba macazul

să nu răsufli ușurat până
când nu vei simți pământul pătruns între coaste
răceala sicriului iubind cu patimă golul din torace
spiritul nu îți va sta răstignit pe cruce în bătăia
unei aripi de trecut

până atunci ferește-te de gări
nu`s pentru tine grămezile de emoții
bagajele de tristețe peroanele de regrete
lungi și late pe lângă fiecare linie pentru
fiecare tren

mă vezi
în fiecare ea pierd un vagon
și viața îmi e tot mai scurtă nopțile mi se lungesc
parcă vor sa mă pregătească pentru acea noapte
când voi rămâne fără scaune și ruginit mă voi trânti

între șine
călcat de pietre