Fiecare pasare piere pe limba ei.

Mă uit în oglinda rotundă, a cerului.
Din clipă-n clipă, se înseninează.
Orizontu-i îndungit de tricolorul zorilor.
Albastru,trandafiriu, albui...

De la pămînt în sus, spun numărătorea:
Albastrul flori de nu mă uita.
Trandafiriul florilor de măceș.
Albul gri,diluat prelins din noapte neagră.

Spre înalturi în văzduh se ridică fumul.
Agregatele termice lucrează din plin.
Un ceas uriaș, indică ora 6.30 la km depărtare.
Reflexele aurii pe gemurile nebuniilor încheiate.

Dimineața se scaldă în soare.Șiruri de rîndunici,timpurii!?
Zăpezile swedeze se vor topi acolo unde nu-i desiș.
Rîndunicile își dau ocolul cuibului ,și apoi se aliniază
Se pierd în înalturile cerului ca apoi să plonjeze la țintă.

Direct pe pămînt acolo unde trebuie să spioneze.
Acestea nu sînt rîndunici adevărate ,păsări vii .
Ești urmărit fără a prinde chiar de veste.
„Roboțeii dotați”în formă de pasăre,se poate distinge nu vor semințe.
La porțile dintre cer și pămînt o bătălie crudă pentru țară și pămînt.