agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3878 .



la copcă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2011-03-07  |     | 



n-am fost niciodată pescar
[mă tem că]
putreziciunea care sunt nu este bună nici de momeală

sper totuși că ziua în care mă voi întreba de ce scriu nu este departe
nu mai departe decât ochii necunoscuților care vor pretinde că m-au înțeles
și gurile mincinoase vor săruta aerul cu buze de pește
moment în care inimile (se) vor
(z)bate cu disperarea atârnării în cârlig

am acceptat

să trăiesc cu siguranța pe care o ai când cumperi o pereche de chiloți
o cămașă sau orice altceva (pentru pudici)
fără să probezi pur și simplu știi că îți vin
ai fost deprins de mic să te pierzi în hainele mari
„ – e mai bine așa, le poartă și la anul”

anii trec și înțelegi că nimic nu ți se potrivește
cel mai trist este că nu te simți niciodată în largul tău
privești cu indiferență toți acești necunoscuți care intră și ies din mare
nici măcar nu te întrebi câți și dacă te vor citi

rareori se apropie de tine câte-o fetiță căreia vântul i-a luat mingea
o pierde în larg și uită de ea
ochii mirați îți răsar peste umăr
curioși de ce caietul din mâinile tale este tot mai albastru

la un semn tuturor li se face foame
cerul întreg pare o burtă cuprinsă de chiorăituri
brațe anemice bălăngănesc pe lângă trupurile de jucării de sezon
iar ochii caută febril o firmă pe care scrie Autoservire

privit din depărtare n-arăt nicidecum a poet
ai zice că sunt unul dintre amatorii de guvizi de pe stabilopozi
în cel mai fericit caz unul ce s-a întors mai târziu din larg fiindcă trupul
degradat de scriere a sfârșit cuprins de cârcei

pășești pe nisip ca pe o stradă pustie
deși-s atâtea nu vezi nici garduri nici porți
sângele tău fuge cumva prin iedera șerpuind peste acoperișuri
doar tălpile te mai țin aici și te dor

sfârșeala aceasta ai mai simțit-o o resimți
la fiecare ninsoare când singur pe terasa-acvariu
bei din halbă iar zăpada o umple
în timp ce te întrebi dacă la fel s-ar întâmpla așezându-te în alt loc

de fapt mereu ți-a plăcut
să-ți privești oricât de frig ar fi chipu-n vitrine
întrebându-te cam ce preț ar putea să aibă peștele pe care l-ai trăit

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!