agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-07 | |
n-am fost niciodată pescar
[mă tem că] putreziciunea care sunt nu este bună nici de momeală sper totuși că ziua în care mă voi întreba de ce scriu nu este departe nu mai departe decât ochii necunoscuților care vor pretinde că m-au înțeles și gurile mincinoase vor săruta aerul cu buze de pește moment în care inimile (se) vor (z)bate cu disperarea atârnării în cârlig am acceptat să trăiesc cu siguranța pe care o ai când cumperi o pereche de chiloți o cămașă sau orice altceva (pentru pudici) fără să probezi pur și simplu știi că îți vin ai fost deprins de mic să te pierzi în hainele mari „ – e mai bine așa, le poartă și la anul” anii trec și înțelegi că nimic nu ți se potrivește cel mai trist este că nu te simți niciodată în largul tău privești cu indiferență toți acești necunoscuți care intră și ies din mare nici măcar nu te întrebi câți și dacă te vor citi rareori se apropie de tine câte-o fetiță căreia vântul i-a luat mingea o pierde în larg și uită de ea ochii mirați îți răsar peste umăr curioși de ce caietul din mâinile tale este tot mai albastru la un semn tuturor li se face foame cerul întreg pare o burtă cuprinsă de chiorăituri brațe anemice bălăngănesc pe lângă trupurile de jucării de sezon iar ochii caută febril o firmă pe care scrie Autoservire privit din depărtare n-arăt nicidecum a poet ai zice că sunt unul dintre amatorii de guvizi de pe stabilopozi în cel mai fericit caz unul ce s-a întors mai târziu din larg fiindcă trupul degradat de scriere a sfârșit cuprins de cârcei pășești pe nisip ca pe o stradă pustie deși-s atâtea nu vezi nici garduri nici porți sângele tău fuge cumva prin iedera șerpuind peste acoperișuri doar tălpile te mai țin aici și te dor sfârșeala aceasta ai mai simțit-o o resimți la fiecare ninsoare când singur pe terasa-acvariu bei din halbă iar zăpada o umple în timp ce te întrebi dacă la fel s-ar întâmpla așezându-te în alt loc de fapt mereu ți-a plăcut să-ți privești oricât de frig ar fi chipu-n vitrine întrebându-te cam ce preț ar putea să aibă peștele pe care l-ai trăit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate