agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-09 | |
Praf in zarile albastre,
Ce se propaga pe paginile, Unei partituri nescrise, Uitata de compozitorul ei, In intunericul surd al clipei, Ce zadarniceste speranta, Fara mila pentru cel, Ce priveste catre ceruri, In asteptarea unei licariri, De lumina, peste ogorul, Sterp, acoperit de umbre, Ce rod radacina existentei, Incetul cu incetul, Dar nimeni nu raspunde. Un dans fara noima, In care toti suntem actorii, Unei scene grandioase, Dar mult prea scurta, Unde serpi se ridica, Spre gatul celui ce sfideaza, Ritmul, jucand pe alte partituri, Frenetice, sub bagheta unui om, Orb, si prea batran ca sa auda, Strigatele de disperare, Ce se imbina cu melodia, In tumultul notelor ei... Din intreaga orchestra, Doar pianul se face inteles, Cu notele sale inocente, Ca picaturile unei ploi, Calde, de vara tarzie. O mare orchestra e lumea, Unde toti admira viorile, Care plang, desi sunt sute, Iar pianul, desi e singur, Reuseste sa acopere vacarmul, Celor multi si ignoranti.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate