Ești ceea ce scriu.
Ești în mine si curgi,
te imprăștii prin carnea mea și
cu dureri prelunge m-alinți.

Ești acel înger pentru care mă rog
să aibă putere.
Ești oglinda în care mă privesc,
atunci cand curajul îmi piere.

Ești răsăritul după care pierd nopți
și îi adorm în brațe,
Ești noaptea, pentru care zile-n șir,
Visez uitând de toate.