agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-05 | |
fără să mă anunți
într-o noapte de vară ai plecat ca o stea călătoare pe calea ta ori ca o preafrumoasă cenușăreasă temătoare să nu o apuce dimineața dar ți-ai lăsat și urma pantofului și toată magia abia acum îmi dau seama că ai fost și vrăjitoare însă una bună credeam că aici ai rămas o simplă fotografie dar m-am înșelat îți privesc chipul pentru a nu știu câta oară și tot nu pot să-mi cred ochilor ai trecut atât de grăbită prin viață n-ai avut timp nici măcar de păcate doar mi-ai fulgerat soarta ca o cometă mă întrebam dacă am apucat să te cunosc acum îmi dau seama că ne știam dintotdeauna de dincolo de timp și de noi ne unea o imensă neștiută iubire ochii tăi hipnotici mă paralizează încă văd în ei sufletul meu rătăcit colindând aiurea în infinitul de verdeață al tainei ce nu s-a vrut „citită” ai rămas la fel de misterioasă fără îndoială întâlnirea noastră a fost dragoste la prima vedere nu puteam să înțeleg de ce te-ai dus acum însă știu că taina te-a chemat la ea de teamă că din dragoste pentru mine ai putea să o trădezi din nedeslușirea ta încă mă atragi ca o infinită gaură neagră ori un misterios magnet și eu biet navigator somnambul mă îndrept mereu către tine ai rămas polul de gravitație al inimii mele către care inconștient mă îndrept cât voi trăi și după aceea mă chemi și mă absorbi prin toată neființa ta știu acum că ești o himeră dar tot am nevoie vitală să te îmbrățișez poate asta e rațiunea mea de a mai exista paznic al urmei tale terriene ne desparte un tărâm dar eu tot mai tânjesc după tine suntem vreun celebru cuplu de îndrăgostiți din cine știe ce imemoriale vremi ce soartă tragică ne-o fi unit n-am apucat să ne regăsim cu adevărat prea am avut multe de făcut păcat ne-am risipit dar eu continuu să te reconstitui din cioburi rămase în sufletul meu te privesc și simt nevoia să te caut mereu în lună în stele în firul de iarbă… în verbe ești mai frumoasă ca o metaforă aștept ca cerul să se reverse pe pământ infinită viitură și să mi te readucă poate întruchipată în altă femeie împreună să salvăm lumea în arca speranței precum strămoșul noe odinioară și arca să ne ducă să ne ducă... din jarul inimilor să renaștem tu eva și eu adam încolăciți de șarpele iubirii în jurul mărului fericirii să purificăm geneza de păcat
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate