fără să mă anunți
într-o noapte de vară ai plecat
ca o stea călătoare pe calea ta
ori ca o preafrumoasă cenușăreasă
temătoare să nu o apuce dimineața
dar ți-ai lăsat
și urma pantofului și toată magia
abia acum îmi dau seama că ai fost și vrăjitoare
însă una bună
credeam că aici ai rămas o simplă fotografie
dar m-am înșelat
îți privesc chipul pentru a nu știu câta oară
și tot nu pot să-mi cred ochilor
ai trecut atât de grăbită prin viață
n-ai avut timp nici măcar de păcate
doar mi-ai fulgerat soarta ca o cometă

mă întrebam dacă am apucat să te cunosc
acum îmi dau seama că ne știam dintotdeauna
de dincolo de timp și de noi
ne unea o imensă neștiută iubire
ochii tăi hipnotici mă paralizează încă
văd în ei sufletul meu rătăcit
colindând aiurea în infinitul de verdeață
al tainei ce nu s-a vrut „citită”
ai rămas la fel de misterioasă
fără îndoială întâlnirea noastră
a fost dragoste la prima vedere
nu puteam să înțeleg de ce te-ai dus
acum însă știu că taina te-a chemat la ea
de teamă că din dragoste pentru mine
ai putea să o trădezi
din nedeslușirea ta încă mă atragi
ca o infinită gaură neagră
ori un misterios magnet
și eu biet navigator somnambul
mă îndrept mereu către tine
ai rămas polul de gravitație al inimii mele
către care inconștient mă îndrept cât voi trăi
și după aceea

mă chemi și mă absorbi prin toată neființa ta
știu acum că ești o himeră
dar tot am nevoie vitală să te îmbrățișez
poate asta e rațiunea mea de a mai exista
paznic al urmei tale terriene
ne desparte un tărâm
dar eu tot mai tânjesc după tine
suntem vreun celebru cuplu de îndrăgostiți
din cine știe ce imemoriale vremi
ce soartă tragică ne-o fi unit
n-am apucat să ne regăsim cu adevărat
prea am avut multe de făcut
păcat

ne-am risipit dar eu continuu să te reconstitui
din cioburi rămase în sufletul meu
te privesc și simt nevoia să te caut mereu
în lună în stele în firul de iarbă… în verbe
ești mai frumoasă ca o metaforă
aștept ca cerul să se reverse pe pământ
infinită viitură și să mi te readucă
poate întruchipată în altă femeie
împreună să salvăm lumea în arca speranței
precum strămoșul noe odinioară
și arca să ne ducă să ne ducă...
din jarul inimilor să renaștem
tu eva și eu adam încolăciți de șarpele iubirii
în jurul mărului fericirii
să purificăm geneza de păcat