Am obosit. Am mai trecut azi o dată pe la lutărie.
Groaznic ce se face. E mare strășnicie.

Atîtea exemplare umane stau la soare…
Și-abia de-așteaptă ziua să urce pe picioare.

Trei, trei și-ncă trei pentru altă secundă…
Deci munca olărească se vede că-i fecundă.

Zi, Doamne, ce să facem? Mai fă-ne un pămînt…
Căci unde o să-ncapă atîta osemînt?

Ori pui la foc cazanul și și-l umpli cu-ape line…
Și toarnă-ne într-însul și-amestecă-ne bine.

Ca să nu vadă nimeni cine-i bogat sau rău.
Să fim un lut și-o apă vrea tot sufletul meu…