Spre liniști de aburi azurii
Mă-ndrept în fiecare seară
Acum nu mai aștept să vii
E poate pentru prima oară

Găsii într-un sfârșit și oxigen
Și pacea mea mult cautată
Aceea cu miros d- etern
Și de plăcintă-nsiropată

Domnește iarăși un senin
De univers copilaros
Ce-n mersul său, agale, lin,
Ma face dragostos.