Prin pomii verzi si ninsi de floare
Cad razele in picuri de lumina,
Trezind mirezme dulci si-amagitoare
In tot amurgul serii din gradina.

Te striga sufletul acum, sa-ti spuna,
De ce te-a vrut mereu atat de mult,
Sa-ti puna-n brate inima-mi nebuna
Cand primavara, nu doresc s-ascult.

Nu suspina, nu este-n legea noastra
Vre-un paragraf de noi necunoscut,
In primavara-i zarea doar albastra,
Iar departarea-i stransa-ntr-un sarut.

Ramai sa ducem primavara mai departe,
Din patru anotimpuri doua sunt de-ajuns,
Sub pomii-n floare viata mea-i o carte,
Citeste-o tu, si afla-i un raspuns.

Esti vis, esti drumul meu spre stele,
Ma ratacesc prin ramuri fara tine,
Si ploua umbre de iubire si sunt grele,
Miresme ce te cresc, aievea langa mine.