Am gandurile foarte tulburi si nu gasesc nici explicatii,
De ce se-ntampla-n jurul meu, de ce sunt toate fara rost,
Imi cresc in lacrimi radacini, din lumea altor generatii
Si-am ratacit prin vis cararea, ce umbra pasilor le-a fost.

Zadarnic caut rezolvare la tot ce viata a lasat sa piara,
Prin vechea mea padure de artari cu ramuri leganate-n vant
Si linistea nu mi-o gasesc, iar noaptea visul mi-e povara,
Nu stiu cui apartin, si daca florilor prieten le mai sunt.

Am sufletul facut cenusa, destinul frant pe-un alt catarg,
Prin ridurile fruntii mele imbatranesc acum lumini tarzii,
Astept sa-ntoarca langa tarm, furtuna mea pierduta-n larg
Si sa-mi aduca de prin ceruri, un lung sirag de vesnicii.

Ma trec, usor, usor, cu anii-ascunsi ca fluturii-n frunzis
Cand inserarea se asterne, pe-ntreg cuprinsul unui gand
Si-astept mirat, de undeva sa vina, o alta viata pe furis,
Sa pot murii de doua ori, pe langa mine, sa ma vad trecand.