Coastele tale formau un abis al plăcerii,
un cocon al durerii.
Grea, sfărâmițată în particule de alcool,
inima ta îmi înțeapă pleoapele larg închise,
acoperite de mâinile unei morți lăuntrice .
Ochii tăi caută ațele unei lumi conduse conștient
în agonia abandonului.
Închide-ți visele în respirația mea,
scrijilește-ți iluziile pe oasele-mi
din lemn alb;
iubește-mi degetele purpurii
ce lasă urme imperceptibile asupra-ți armurii
de fluture nemetarforzat.

Prăbușește-te, noi suntem orbi.