Te rog mă iartă, iubire câteodată,
Și nu-mi pune-ntristarea amanet,
Când îmi găsești privirea-ncețoșată
Și-n ea ascunsă-o urmă de regret.

Sunt călătorul ce te știe pe de rost,
Când urcă sau coboară-n drumurile sale
Și-ntotdeauna, prada eu ți-am fost,
În zorii celor patru puncte cardinale.

Am vrut să mă ascund de tine-n nori,
Când se roteau prin fața multor stele,
Dar m-ai găsit, de tot atâtea ori
Și-am rătăcit cărarea printre ele.

Tu să mă ierți iubire și să-mi spui,
De ce-ai prins rădăcini la mine-n gând,
Când ai să-mi dai ce n-ai dat nimănui
Și dacă da, răspunde-mi, până când ?