Am mintea-n rătăcirea de nestăpânit
În culoarele din stratul de inconștient.
N-am forța concentrării pân’ la infinit...
Naturii ce m-a înșelat, îi sunt petent.

Ținutul nopții naște înspre zori de zi
Și ziua nopții-i mâinele-n spre ieri;
În vis e-amestec din ce-a fost, cu ce va fi,
Iar ziua-mi zboară-n gând spre nicăieri.

Sunt prins de iele și de zânele abstracte
Și Făt-Frumoși se convertesc dragoni;
Nici nu cunosc ce-ascunde fiecare-n parte...
Mă lupt în virtual, fac parte din demoni.

E șirul nesfârșit de profunzimi murdare
P-ascuns învălmășite-n ura dintre euri;
Totu-i răstălmăcit, de pururi, cu neclare...
Trăim pe bucățele, nu-i o viață, sunt eseuri.
19.08.2010