Sunt doar un om obișnuit
Visând s-apuc ziua de mâine.
Ca incomodul jerpelit
Pe care-l vezi în rând la pâine;

De care te izbești grăbit,
În goana ta spre altă parte.
Sunt anonimul ponosit
De care rostu-ți te desparte.

Sunt doar un om nefericit,
Care trăiește așa cum poate.
Plânge râzând, sau râde trist,
Pe drumul lui târâș pe coate;

Sub drobul uriaș de sare,
Din care semne de-ntrebare,
Îi cad pe fruntea-nfierbântată,
Muncindu-i mintea zbuciumată,

De lungul lui târât prin viață,
Tot înnodând la rupta ață,
Ce subțiată se destramă,
Punându-i poză, drama-n ramă…

Sunt doar un om obișnuit,
Care sughite-n pumn ades.
Sunt cel ce tremură lovit
Și plânge-ncet, neînțeles.