Poem lui Flricel și Floricica..

Te iubesc Floricele,cum nu
că dacă nu, ce crezi că ți-aș scire?
atîtea nopții și gînduri albe-negre
tornade puse pe hîrtie...

Acum se face patru este dimineață ,
patru sute de scrisorii,cusute cu ață.
un dosar o permă argintie
toate pentru tine,gîndul bun să-ți revie.

Te mai îndoiești de ziua,
cînd ne vom revedea?
tu ești tot acolo,
doar puțin trist,tristă-i și țara mea.

Vîrtejuri fantastice de lumină
au început să apară
printre încăperile cețoase
din suflet ,inimă, și minte.

Neam săturat cu toții să dăm mită,
dacă vrei să ai mîncarea călduță pe plită!
domnii vin și pleacă ,pe zilele fierbinți,
vine și darul magilor și bunilor sfinții!