Nu-mi amintesc ce-mi spuneai
seară de seară,
culcându-mă lângă glasul tău.
Nu-mi amintesc ce-mi spuneai.

Nu-mi amintesc cum râdeai,
cristalinul vocii tale
făcea cuvintele să zboare între noi, inainte si-napoi
Nu-mi amintesc cum râdeai.

Nu-mi amintesc de ce plângeai,
poate de întristarea sufletului
sau poate de dor.
Nu-mi amintesc de ce plângeai.

Nu-mi amintesc cum îmi șopteai,
clinchetul vocii tale nu voiai să-i perturbe somnul
a ceea ce ai mai de preț.
Nu-mi amintesc cum îmi șopteai.

Nu-mi amintesc ce te făcea fericită,
iti luam codițele blonde-n mâini
si-mi treceam palma pe sub cămașa ta albă
și nici nu-ți dădeai seama.
Nu-mi amintesc ce te făcea fericită.

Mi-e dor să-mi amintesc
ce-mi spuneai
cum râdeai
de ce plângeai
cum îmi șopteai
ce te făcea fericită,
să adorm lângă glasul tău
și să-mi fie bine!