Luna veghează tărâmul adormit
În întunericul ce răsare-n asfințit,
Timpul a mai săvârșit un apus,
S-a impus.

Umbrele la vale-ncet se scurg,
Raze auriu-roșiatice în amurg
Se văd într-un fulger zgomotos,
Thanatos.

Falnic, zeul răsare-ncet din abis,
Și, mai presus de tot ce e scris,
Thanatos mătură-n moarte cheia,
Scăparea.

ÃŽn calvar,
Umbrele se retrag și dispar,
Din amurg se-ntinde o furtună
Peste tărâmul vegheat de lună.