Am să mă refugiez intr-o fortăreată,
departe de glaoată, de vulg, de multime,
unde să pot uita regula.
In minte am acum imaginea ei,
undeva inconjurată de munti semeti si verzi
la marginea apei.
Am să vad si altceva
in afara suferintei,
departe de dezgust,
ferit de plictiseală
si pierdut de insingurare.

Poate că suferintei i se va alătura
linistea.
Poate că dezgustul va face loc
incantarii.
Poate ca plictiselii ii voi da drumul pe apă
si-i va lua locul
bucuria de-a trăi...
Poate că posomorarea-o voi uita in adancul pădurii
si va face loc
trezirii inimii...

Poate că si singurătatea va dispărea
dacă vei apărea tu!