Mi-e frig în suflet și în gînd,
Precum mi-e frig în inimă
Și grijile ploii îmi stau în rînd.
Pierdută-n spațiu și în corp! Mă simt anonimă.

Îmi trec adînci fiori prin degete,
Sperînd că totul se va rezolva.
Scurg ochii ca pe niște burete,
Astfel lacrimile nu vor evolua.

Mi-e cald și simt că-mi scade febra,
Căci simt a mîinilor îmbrățișare
Mulți spun că viața e ca zebra,
Așa spun cei ce-au suferit a timpului eroare...