s-ar crede că după atâta agitație
fericirea e o petrecere
cu invitați energici
și dansatori pricepuți
cu muzica dată tare
și mese pline... niciun scaun

de fapt fericirea e
ca un parc după ploaie
unde la toate terasele
domnește o liniște pustie
unde nu găsești nicio bancă uscată
pe unde nimeni nu se încumetă să se plimbe

fericirea e o zi în care
ploaia știe că trecătorii nu se așteaptă
ca banca în jurul căreia nu e niciun copac
să fie uscată
și o păstrează pentru tine...