ești așa de goală când te privesc
coraline
un adânc dacă aș vrea să cobor spre tine
fără frânghii în ape m-aș oglindi din tot ce nu am
mi-e dor de visul care a încetat să-mi spună
de ieri de azi de mâine vei fi femeie
cum te mai plângi
ca o mimoză printre aspre mâini
când mă închin îmi duc aripile în față
să nu știi să știi să mă vezi
coraline coraline oare sfârșitul
e bucata de cer care ți s-a lipit de cerul gurii
când ai rămas mută?