agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-11 | |
Smerit te informez Tată ceresc al meu
că robul tău încarcerat în ADN-eu după neștiute întrupări mă aflu pe undeva în anotimpul pământ și doar aici am întâlnit o ciudățenie până acum inexplicabilă căreia localnicii îi zic Timp și se pare că e buricul tainei tale pe care m-ai trimis să o dezleg Dau ceasul înapoi spre micul infinit redevin spirit și mă întorc în mit străbat milenii ce în viteza iubirii se dizolvă în secole decenii ani și se comprimă de la sine în luni săptămâni și ore și minute (zi-le tuturor că sunt sănătos) ce toate își caută secunda fiirii când tic tac-ul va făcea big bang Mă-apropii chiar acuma de Geneză ajuns-am deja în ziua de-Început mă recunosc în bucățica ta de lut și mă pierd iarăși în Cuvânt am mers de-am obosit spre răsărit dar jur picior de timp n-am întâlnit în schimb din atâtea câte-am pătimit am priceput de ce la drumul ăsta-al meu con temporanii îi zic trecut Dau ceasul înainte spre infinitul mare și după ce sparg zidu-n asfințit rămân doar gând și vin spre Tine ajung până la cer însă nu sunt primit îmi spune Judecata că încă nu-s curat și să mă purific trebuie să-aștept apocalipsa până-o veni Sfârșitul ca să te pot vedea nu-mi mai rămâne Doamne decât să mă întorc și să mă privesc pe mine apoi să-accept că au dreptate ei con temporanii ce mă privesc ca pe un mare călă tor adică un „tor”ce îți urmează calea după ce am mers direct via către Tine să-mi spună că am venit din viitor Inițierea asta un pic m-a luminat și m-a “trezit” fiindcă iubite Tată încep să am habar de ce destinul pământean îmi e atât de temporar și că în fapt nu sunt cum pe aici se crede muritor eu sunt temporian ce-n haina asta de zazen tânjesc să-ating zenitul după ce îmi voi consuma prezentul (pre zenitul) Cam acesta ar fi în mare șmenul îi las pe alții să-ți cenzureze misterul și îmi port pe mai departe crucea mea de calea tor dintru’ Început către Sfârșit între Geneză și Tine sunt un infinit mic în stare să unific trecut prezent și viitor și cu viteza pământului traversând anotimpul nesmerit pot acum să afirm: Eu sunt timpul!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate