agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1105 .



Timpul...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2011-07-11  |     | 



Smerit te informez Tată ceresc al meu
că robul tău încarcerat în ADN-eu
după neștiute întrupări mă aflu
pe undeva în anotimpul pământ
și doar aici am întâlnit o ciudățenie
până acum inexplicabilă
căreia localnicii îi zic Timp
și se pare că e buricul tainei tale
pe care m-ai trimis să o dezleg

Dau ceasul înapoi spre micul infinit
redevin spirit și mă întorc în mit
străbat milenii ce în viteza iubirii
se dizolvă în secole decenii ani
și se comprimă de la sine în luni
săptămâni și ore și minute
(zi-le tuturor că sunt sănătos)
ce toate își caută secunda fiirii
când tic tac-ul va făcea big bang

Mă-apropii chiar acuma de Geneză
ajuns-am deja în ziua de-Început
mă recunosc în bucățica ta de lut
și mă pierd iarăși în Cuvânt
am mers de-am obosit spre răsărit
dar jur picior de timp n-am întâlnit
în schimb din atâtea câte-am pătimit
am priceput de ce la drumul ăsta-al meu
con temporanii îi zic trecut

Dau ceasul înainte spre infinitul mare
și după ce sparg zidu-n asfințit
rămân doar gând și vin spre Tine
ajung până la cer însă nu sunt primit
îmi spune Judecata că încă nu-s curat și
să mă purific trebuie să-aștept apocalipsa
până-o veni Sfârșitul ca să te pot vedea
nu-mi mai rămâne Doamne
decât să mă întorc și să mă privesc pe mine
apoi să-accept că au dreptate ei con temporanii
ce mă privesc ca pe un mare călă tor
adică un „tor”ce îți urmează calea
după ce am mers direct via către Tine
să-mi spună că am venit din viitor

Inițierea asta un pic m-a luminat și m-a “trezit”
fiindcă iubite Tată încep să am habar
de ce destinul pământean îmi e atât de temporar
și că în fapt nu sunt cum pe aici se crede muritor
eu sunt temporian
ce-n haina asta de zazen tânjesc să-ating zenitul
după ce îmi voi consuma prezentul (pre zenitul)

Cam acesta ar fi în mare șmenul
îi las pe alții să-ți cenzureze misterul
și îmi port pe mai departe crucea mea de calea tor
dintru’ Început către Sfârșit
între Geneză și Tine sunt un infinit mic
în stare să unific trecut prezent și viitor
și cu viteza pământului traversând anotimpul
nesmerit pot acum să afirm: Eu sunt timpul!



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!