greta s-a aruncat plenar într-un amor
confortabil ca un balansoar nou în care poți
și chiar e bine să citești proză scurtă
se leagănă în iubirea ei cu spătar în timp ce
eu disper frații de la schitul de muze
cu ortul meu amărât de care nu mă despart
din lașitate ca o cârpă vitează

cândva tăceam împreună în verde
cu numele ei galben culcat delicat
pe numele meu aspru albastru

a-mbătrânit roșu frunza apoi a-ntinerit roșu
lumânare aprinsă la căsătoria cu dracul
am luat-o pe toată fierbinte în tălpile goale
ieri m-a visat m-a chemat știu după umbra
care pornise fără mine spre norduri și
după mireasma subtilă de typo prelinsă
din câteva globule eșuate-ntr-un vers

dacă arunc balastul din acest poem rămân
cu titlul și doi ochi rotunzi de lemurian