"De altfel noi nu existăm
decît în timpul somnului"
...iar în rest încercăm
să re-trăim acea "existență"
întorcînd-o pe dos


de fapt
te cunoști cu adevărat
abia cînd te re-cunoști
în ceea ce visezi
...numai
ceea ce visezi
este adevărat
și-ți aparține


sau
cele visate
aparțin acelei vieți
(altfel de vieți)
alcătuite din
ceea ce nu ești

...și
chiar dacă ești dependent
de ceea ce posezi
uneori te simți posedat
de ceea ce încerci
să cunoști
spre a te re-cunoaște

...pentru o clipă
simți că
între a visa
și a-ți trăi visul
"lumina ți-e noapte"