când plouă în cartierul meu
cerul alunecă în fântâni
precum privirea unui bărbat
în decolteul unei femei frumoase
cât greutatea unui fluture
noaptea se lasă peste oraș
învăluind strada în perdele de apă
nici stelele nu se văd
temătoare în lumină să nu topească
blândețea difuză a clipei
în care așa cum stăm privindu-ne
devenim din ce în ce mai ușori
ca un abur într-un câmp de lavandă