Amurg de toamnă, în picaj.
O tablă antrax, sus apare .
Zarea-i tristă cît un "Mol".
Gol, și monstru-i de vînzare!
”Þăriile se dau de-a rostogoale”.

Continente își închid hangarul.
Lacăte ferecate, în bare dăltuite.
Toată marfa-i la export ,refuzat.
Prețurii prea mari pecetite.
”Muncă,investiții,cultură,la casat orînduite.”

Indigenul răsucește-n palmă,
Un covrig, bănuț să fie?
Totu-i scrum ,care te orbește,
Orbul găinii în țara ostășește!
“Trandafirul de la Moldova se-n roșește.”

Nici tu limbă ,nici tu tradiție.
Totui nu-mai fițe-fițe pervertiție.
Invazia tărilor scoase la mezat.
În ce limbă galactică m-am adresat?
“Destinația ta, ți-o face,-drumul tău e complicat!”